În calendarul cultural, ziua de 19 februarie, Ziua Brâncuși, a devenit o sărbătoare națională. Anul acesta se împlinesc 147 de ani de la naşterea sculptorului, la Hobița, în județul Gorj. Numele lui Brâncuşi¹ a fost asociat mereu cu imaginea creativităţii româneşti, o amprentă inconfundabilă pe care artistul a creat-o și păstrat-o în atelierul său de la Paris, promovând-o în sălile de expoziție din Europa şi Statele Unite.

De-a lungul timpului, Brâncuși a a devenit un brand cultural, un simbol al creativitățiil autentice românești, influențând o mulţime creatori din toate mediile și spaţiile culturale, artişti care l-au recunoscut drept părinte al sculpturii moderne.

Înainte de a pleca la Paris, în 1904, Constantin Brâncuşi a studiat la Școala de Arte Plastice din București.  Sculptorul își amintește că ” … ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, (…)... și dus am fost”. Conform legendei, Brâncuși ajunge la Paris pe jos, făcând drumeții prin Austria și Germania, începându-și studiile la Ecole des Beaux-Art. După numai două luni, motivând prin faptul că „nimic nu crește la umbra marilor copaci”, Brâncuși părăsește atelierul lui Auguste Rodin, în 1907, unde i se oferise un post.

Este punctul de afirmare prin care Brâncuși se detașează de abordarea  naturalistă a marelui Rodin, alegând să nu se încadreze în practicile obișnuite de sculptorii vremii, care lăsau muncitorilor calificați turnarea în materiale definitive a modelelor din lut, ci să sculpteze direct bucățile de piatră sau de lemn.

Brâncuşi a fost unul dintre numeroşii artiști moderni care au migrat în capitala Franței la începutul secolului al XX-lea, asemenea unei pleiade valoroase de artiști din care făceau parte Pablo Picasso, Amedeo Modigliani, Marc Chagall și Diego Rivera, unii dintre aceștia precum Modigliani, Fernand Léger, Henri Matisse și Marcel Duchamp, devenindu-i prieteni.

Brâncuși se detașează însă, deopotrivă, și de curentul cubist, ascendent în acea perioadă, optând pentru o cale artistică autentică, singulară, influențat de filonul etnic românesc. Spre desebire de contemporanii săi Picasso și Georges Braque, de cubiștii care fracturau și segmentau formele, Brâncuși a început să le simplifice, subliniind liniile curate, clare.

Procesul de sublimare și simplificare a formelor în sculptura sa a fost progresiv, până la punctul în care cea mai bună descriere pentru opera sa matură ar putea fi denumită „elementară”. Printre motivele la care sculptorul a revenit constant au fost păsările (a realizat 15 variante ale sculpturii sale „Pasărea măiastră”), peștii și corpul uman.

O versiune a ”Păsării măiestre”, executată în 1926, trimisă de la Paris la New York pentru o expoziție curatoriată de Duchamp, este deschizătoare a unei ”noi școli de artă”. Este afirmația judecătorului care i-a dat câștig de cauză lui Brâncuși în  procesul intentat autorităților americane (1928), care au refuzat să lase piesa să treacă fără taxe vamale (cum era obiceiul pentru operele de artă), argumentând că nu este, de fapt, artă, ci „obiect utilitar”.

În motivarea sa, judecătorul sesizează faptul că  „s-a dezvoltat o așa-numită nouă școală de artă, ai cărei exponenți încearcă să înfățișeze idei abstracte, mai degrabă decât să imite obiecte naturale. Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu aceste idei mai noi și cu școlile care le reprezintă, credem că trebuie luate în considerate faptele existenței lor și influența lor asupra lumii artistice, așa cum sunt recunoscute de tribunale”.

Figură emblematică a sculpturii secolului XX şi a istoriei modernităţii, Brâncuşi a trăit şi a lucrat la Paris din 1904 până la moartea sa, în 1957, unde a creat cea mai mare parte a operei sale.

Sculptorul a acordat o importanţă capitală relaţiei dintre sculpturile sale și spaţiul care le găzduia.  Din anii 1910, prin aranjarea sculpturilor într-o strânsă relaţie spaţială, el a creat în centrul atelierului opere noi pe care le-a numit „grupuri mobile”, însemnând astfel importanţa legăturii dintre lucrări şi posibilităţile de mobilitate ale fiecăreia în cadrul întregului.

Începând cu anii 1920, atelierul a devenit locul de prezentare a creaţiei sale şi o operă de artă în sine, un corp constituit din celule care se generează reciproc.

În 1952, Brâncuși devine cetățean francez, lăsând moștenire întregul său atelier și conținutul acestuia, atelier care a fost reconstruit în 1997, la Centrul Pompidou. Atelierul este compus din 137 de sculpturi şi 87 de socluri originale, 41 de desene şi 2 picturi. De asemenea se păstrează și 1.600 de plăci fotografice din sticlă şi tiraje originale, precum și câteva dintre portretele sale, acele „asemănări sublimate”, create nu din modele vii, ci dintr-o fotografie sau din propria sa imaginație.

Unul dintre portrete este „La jeune fille sophistiquée (Portret de Nancy Cunard)”, din 1932, care a fost licitată în 2018, la Christie’s New York pentru suma de 71 milioane de euro.

Un muzeu care îi poartă numele a fost inaugurat în 2020, la Târgu Jiu, în Casa „Barbu Gănescu”, unde artistul a locuit între 1937 și 1938, când a lucrat la Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”.

În vreme ce guvernul comunist al României natale refuză să accepte vreuna dintre lucrările sale, casa de licitații Christie’s a doborât de două ori recordul mondial de preț pentru sculpturile „Danaide”, în 2002, și „Bird in Space”, în 2005.

În 2017, „La muse endormie” atinge recordul artistului cu (57,3 milioane de dolari).

Monument For are în administrare două monumente de for public dedicate lui Constantin Brâncuși.

Lucrarea, realizată în 1967 de  sculptorul Ion Irimescu (1903 – 2005), este amplasată în Parcul Regele Mihai I (Herăstrău). Monumentul din piatră, format dintr-un soclu și o statuie, a fost supus unei intervenții de conservare, fiind curățată în anul 2012.

În Parcul Constantin Brâncuşi, situat pe Calea Dorobanţilor, poate fi vizitată lucrarea sculptoriței Milița Petrașcu (1892 – 1976). Realizat în bronz, așezat pe un soclu de marmură, donaţie a Fundaţiei Franco-Română Internaţional, bustul a fost amplasat cu ocazia împlinirii a 125 ani de la naşterea marelui artist, anul 2001 fiind considerat „Anul Brâncuşi”.

Surse de informare:

¹ DICŢIONARUL SCULPTORILOR DIN ROMÂNIA SECOLELE XIX–XX, VOL. I, Lit. A – G, ACADEMIA ROMÂNĂ , Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” , coordonator Ioana Vlasiu, EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2011

² DICŢIONARUL SCULPTORILOR DIN ROMÂNIA SECOLELE XIX–XX, VOL. II, Lit. H – Z, ACADEMIA ROMÂNĂ , Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” , coordonator Ioana Vlasiu, EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2012