Din 2011, România marchează anual Ziua culturii naționale  la 15 ianuarie, data de naștere a poetului național Mihai Eminescu (1850-1889).

Criticul literar Titu Maiorescu, mentorul ''Junimii'', scria în studiul "Eminescu şi poeziile lui", publicat în 1889: ''Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti''.  Câteva decenii mai târziu Tudor Vianu spunea că ''fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci", iar Constantin Noica afirma că Mihai Eminescu reprezintă ''omul deplin al culturii româneşti'' ¹.  "Fiind foarte român, Eminescu e universal", spunea poetul Tudor Arghezi și azi omagiem universalitatea operei sale, ca-n fiecare an de 15 ianuarie, și prin Ziua Culturii Naţionale² marcată, pentru prima dată în România, la 15 ianuarie 2011².

Sculptorii, creatorii monumentelor de for public, fie că vorbim despre busturi, statui, ansambluri monumentale, i-au dedicat poetului nepereche al literaturii române numeroae întrupări turnate fie în marmură, piatră sau bronz, opere care pot fi admirate în țără cît și în diferite colțuri ale lumii.

Facem un parcurs succint al acestora.

În București, trei dintre monumentele de for public dedicate marelui poet se află în administrarea Direcției Generale de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public – DGAPMFP Monument For.

Prima lucrare o reprezintă bustul lui Mihai Eminescu realizat de sculptorul Ion Jalea în piatră și marmură, amplasat în 1943 în ”Rotonda scriitorilor”, din Grădina Cișmigiu. Monumentul poate fi regăsit în Lista Monumentelor Istorice la LMI: B-III-m-B-20037. 

O statuie emblematică pentru București este cea realizată din bronz și travertin de Gheorghe Anghel³ și amplasată în anul 1965, în Grădina Ateneului Român din București, având în lista monumentelor istorice codul B-III-m-B-19983.

Un alt bust al poetului se poate admira în Parcul Regele Mihai I (Parcul Herăstrău), fiind lucrarea realizată în bronz, în 1953, de sculptorul Mihai Onofrei.

De asemenea, o altă statuie a poetului Mihai Eminescu se află în fața Muzeului Literaturii Române, realizată de sculptorița Milița Păstrașcu.

Monumente de for public dedicate poetului și înscrise în Lista monumentelor istorice⁴ se pot vedea la Constanța, un bust realizat de Oscar Han în 1934 (LMI: CT-III-m-B-02920), la Băile Herculane, în lucrare anonimă, datată 1926, (CS-III-m-B-11231), la Galați, un monument realizat în 1911 de Frederic Storck (LMI:GL-III-m-B-03132), la Iași, lucrarea lui Ion Schmidt Faur, dezvelită în 1929 (LMI:IS-III-m-B-04282). La Botoșani, oraș care deține paote cele mai numeroase monumente de for public dedicate poetului, se pot admira un  bust realizat de Ioan Georgescu (LMI:BT-III-m-B-02034) și un altul cu autor necunoscut, amplasat în fața Teatrului din Botoșani (MI:BT-III-m-B-02036).

Tot în Botoșani, un alt bust al poetului, realizat în anul 1930 și amplasat la Cernăuți, însă evacuat în 1940 în România, a fost identificat din întâmplare, în 1984, în holul școlii ”Mihai Eminescu”

Busturi și statui ale poetului realizate de Oscar Han sunt amplasate la Putna (1926), Cluj (1930) și Botosani (1967), Timișoara,

La  Sânnicolau Mare se află monumentul dedicat poetului Mihai Eminescu, opera a sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad, realizată în 1925, primul monument din Transilvania dedicat poetului.

Romul Ladea îi dedică două monumente poetului, unul amplasat la Oravița (1933) și altul la Șiria (1966). Omagieri în piatră, travertine, marmură și bronz mai pot fi văzute la Buziaș, Jimbolia, Dumbrăvița de Timiș.

La Deva  este expusă creația sculptorului Tudor Panait (1973), iar la Cluj, alături de creațiile lui Iscar Han, se poate vizita monumentul dedicat lui Eminescu, semnat de Ovidiu Maitec, amplasat în 1976 în fața Operei Române din Cluj-Napoca.

În Moldova, chipul și spiritul poetului sunt omagiate la Dumbrăveni, județul Suceava, creație a sculptorului Oscar Späthe (1902), la Onesti, județul Bacău, sub semnătura lui Eremia Costel Grigorescu.

Mihai Eminescu este poetul de suflet al Republicii Moldova, care îl omagiază prin monumentul  de for public de la Cernăuți, semnate de Richard P. Hette, amplasat în 1930, în Parcul „Arboroasa”, prin creația lui Marcel Guguianu, amplasată în 1990 în fața casei lui Aron Pumnul, și de cea a lui Dumitru Gorșcovschi, amplasată în anul 2000 la intersecția străzilor „Vatutin” și „Universității”.

Tot în comunitățile de peste Prut, la Rezina, se poate vizita în centrul orașului bustul poetului amplasat în 1989 și realizat de  sculptorul D. Rusu şi arhitectul E. Răzlog.

Statui, busturi, monumente ale poetului pot fi văzute și în afara țării, la Sorbona, o copie la originalului expus și la Paris, operă a sculptorului Ion Vlad.

De asemenea, la Montreal se găsește o statuie a poetului semnată de Vasile Gorduz și amplasată în 2004.

Referințe bibliografice:

¹ Ziua Culturii Naţionale este marcată şi în alte ţări europene, cu acest prilej fiind omagiaţi oameni de cultură remarcabili, reprezentativi pentru fiecare stat în parte. În Spania, Ziua Culturii este marcată la data morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, în ziua în care s-a născut poetul Luis de Camoes. Ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naţionale şi în Republica Moldova, în urma hotărârii autorităţilor acestei ţări.

² În volumul "Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti", Editura Humanitas, 2014.

³Statuia lui Mihai Eminescu din București executată în bronz, de sculptorul Gheorghe D. Anghel, în atelierul său de la Mănăstirea Pasărea, este amplasată pe Strada Benjamin Franklin nr. 1-3, sector 1, în Grădina Ateneului Român din București. Gheorghe D. Anghel ar fi vrut să facă statuia mai mare, dar dimensiunile reduse ale atelierului l-au obligat să o realizeze în două părți, pe care le-a ansamblat apoi în afara atelierului, în toamna anului 1965. În iunie 1966, Statuia lui Eminescu a fost expusă publicului la Sala Dalles, și, apoi, a fost așezată în fața Ateneului Român, în locul în care se aflase statuia „Alergătorii”.

⁴ Lista monumentelor istorice (LMI) este principalul instrument scriptic, utilizat în protejarea patrimoniului cultural imobil. Este cel mai vechi instrument de protecție a patrimoniului cultural imobil de pe teritoriul României, prima sa formă, cea din anul 1904, forma actuală a LMI a apărut în anul 2004, restructurarea acesteia fiind determinată de prevederile Legii nr. 422/2001. Ultima actualizare a fost realizată în anul 2015 de către Ministerul CUlturii prin Institutul Național al Patrimoniului (INP). 

Lista Monumentelor Istorice (LMI) a fost realizată în 2010, după care a fost actualizată în anul 2015. Lista Monumentelor Istorice este realizată pe judeţe.

Din punct de vedere valoric, Lista Monumentelor Istorice cuprinde următoarele categorii:

        Grupa A - monumente istorice de valoare națională sau universală

        Grupa B - monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local

Codul LMI cuprinde: Acronimul Județului - un numeral roman ce grupează monumentele în funcție de natura lor (I-IV) - o minusculă (m pentru monument, a pentru ansamblu sau s pentru sit arheologic) - o majusculă care descrie monumentul din punct de vedere valoric (A/B) - un număr de ordine unic la nivelul întregii țări.