Simbolistică

Arcul de Triumf este un tip special de monument, a cărui semnificație reprezintă cea mai înaltă formă de comemorare a unor evenimente și personalități istorice. Specificul său în formă de poartă permite posibilitatea trecerii triumfale pe sub arcada monumentului a personalităților astfel onorate.

Ca și alte construcții înrudite (mausolee etc.), scopul Arcului de Triumf din București este evident:  comemorarea victoriei românești în Primul Război Mondial (pentru noi, românii, Războiul de Reîntregire a Neamului) și a jertfelor de sângecare au făcut posibilă această victorie. De asemenea, Arcul reprezintă un simbol al regalității, fiind corelat cu întoarcerea Familiei Regale din exilul de la Iași și cu încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României.

Pe fațada nordică a monumentului sunt reprezentate trei alegorii: Bărbăția, Credința și Victoria.

Puțină istorie

Apărut în Antichitatea romană în perioada imperială târzie (284-486 d.Chr.), construirea arcelor de triumf la Roma s-a realizat pentru cinstirea imperatorilor romani, în scopul reflectării măreției și puterii absolute pe care o dețineau și pentru promovarea valorilor imperiului (Arcul lui Titus, Arcul lui Constantin, Arcul lui Septimius Severus). De asemenea, edificarea arcelor de triumf în provinciile cucerite au avut ca scop  manifestarea puterii imperiale și celebrarea triumfului Imperiului Roman (Arcul de Triumf din Orange, Franța).

În perioada modernă, acest tip de monument este reprezentat de Arcul de Triumf de la Paris (1806-1836), care a fost luat ca model de o serie de astfel de monumente ridicate de-a lungul timpului, inclusiv de cel din capitala României.

Arce de Triumf în București

În București, apariția acestui tip de monument este în strânsă legătură cu influențele francofone, manifestate după Revoluția de la 1848 care au condus la schimbarea structurii societății, de tip bizantin-orientală și au stabilit cursul întregii vieți românești pe coordonate de factură occidentală.

Astfel, de-a lungul timpului, au fost edificate în București o serie de arce de triumf în vederea celebrării diverselor evenimente istorice, considerate de mare valoare pentru epoca respectivă. Multe dintre acestea au fost realizate pentru folosință temporară, doar pentru durata desfășurării evenimentului respectiv, fiind dezafectate după consumarea evenimentului:

1848 – în cinstea adoptării noii Constituții revoluționare;
1859 – pentru celebrarea alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn comun pentru Valahia și Moldova;
1866 – în cinstea proclamării primei Constituții a Principatelor Unite;
1878 – pentru cinstirea eroilor triumfători din Războiul de Independență;
1896 – cu ocazia vizitei împăratului Franz Josef în Regatul României;
1906 – pentru sărbătorirea a 40 de ani de domnie glorioasă a regelui Carol I.

În 1918, după realizarea Marii Uniri, în urma luptelor grele duse în ”Marele Război” (cum a fost denumit până în 1941 Primul Război Mondial), a fost realizat, pe actualul amplasament de pe Șoseaua Kiseleff, un arc de triumf tot din lemn, în vederea desfășurării paradei ostașilor biruitori. Acesta, din cauza perisabilității materialelor constitutive nu a rezistat în timp, degradându-se din cauza condițiilor meteo.

Peste patru ani, în 1922 s-a luat hotărârea înlocuirii arcului de triumf din 1918 cu unul realizat tot din lemn, până la găsirea fondurilor necesare edificării unui monument permanent care să comemoreze eroismul ostașilor români și totodată să amintească de semnificația deosebit de importantă pentru istoria națională al acestui act politic. După încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca primii suverani ai României reîntregite, comisia desemnată pentru realizarea serbărilor dedicate încoronării l-a însărcinat pe arhitectul Petre Antonescu în vederea realizării unui arc de triumf impunător pe măsura importanței evenimentului. Însă, din cauza timpului scurt, monumentului i s-au realizat doar baza și scheletul din beton armat, exteriorul fiind îmbrăcat în pânză și decorat cu statui și basoreliefuri din ipsos. Această stare a determinat o degradare progresivă în timp a monumentului care ajunsese în 1930 o ”construcție incomodă” pentru imaginea orașului.

Arcul de Triumf - așa cum îl cunoaștem astăzi

De abia în 1932 s-a decis realizarea integrală a monumentului din materiale durabile, definitive, astfel Arcul de Triumf a fost îmbrăcat în calcar, marmură de Rușchița și mozaic. Arcul de Triumf a fost inaugurat în forma actuală, în data de 1 decembrie 1936 – ziua Unirii tuturor românilor – an în care s-au inaugurat, de asemenea, Parcul „Regele Carol II” (actual, Parcul „Regele Mihai I”) și Muzeul Satului (actual, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”), în cadrul manifestării celei de-a doua ediții „Luna Bucureștilor”.

Pentru edificarea construcției din materiale durabile a fost ales tot arhitectul Petre Antonescu care a conceput monumentul în spiritul stilistic al vremii, de o manieră sobră, caracteristică curentului modernist specific deceniilor 4 și 5 ale secolului XX. Astfel, dacă stilul versiunii din 1922 era tributar eclectismului, fiind caracterizat de o abundență de decorații (sculpturi colosale și basoreliefuri) cu tentă barocă, versiunea finală din 1936 este o construcție funcționalistă, având o decorație dedicată, exclusiv simbolistă.

Arcul de Triumf prezintă o singură arcadă interioară pe fațadă și două arcade mici pe laturile de acces în interiorul picioarelor monumentului.

Ornamente, alegorii, portrete, înscrisuri...

Decorația exterioară

Pe fațada de nord se află două medalioane cu valoare de simbol, numite ”Bărbăție”, autor Ion Jalea și ”Credință”, autor Constantin Baraschi; deasupra celor două medalioane se află câte două basoreliefuri, alegorii ale Victoriei; pe frontonul fațadei de nord (deasupra acestora decorații) se află o inscripție amintind de încoronarea suveranilor (Ferdinand și Maria) de la Alba Iulia: „LIBERATOR DE NEAM ȘI ÎNTREGITOR DE HOTARE PRIN VIRTUTEA OSTAȘILOR SĂI VREDNICI URMAȘI AI EROILOR CREȘTINĂTĂȚII FERDINAND I DOMN ȘI REGE AL ROMÂNILOR ȘI-A FĂCUT INTRAREA LA 16 OCTOMBRIE 1922 ÎN CETATEA SA DE SCAUN A BUCUREȘTILOR DUPĂ ÎNCORONAREA LA ALBA-IULIA”;

Pe fațada de sud se află două medalioane conținând efigiile suveranilor României: în partea stângă, Regina Maria și în partea dreaptă, Regele Ferdinand I; deasupra acestor efigii se află, simetric și identic față de fațada nordică, două alegorii ale Victoriei; pe frontonul fațadei de sud (deasupra acestor decorații) se află o inscripție amintind de victoria armatelor române în Primul Război Mondial: „DUPĂ SECOLE DE SUFERINȚE CREȘTINEȘTE ÎNDURATE ȘI LUPTE GRELE PENTRU PĂSTRAREA FIINȚEI NAȚIONALE, DUPĂ APĂRAREA PLINĂ DE SACRIFICII A CIVILIZAȚIEI UMANE, SE ÎNDEPLINI DREPTATEA ȘI PENTRU POPORUL ROMÂN, PRIN SABIA REGELUI FERDINAND, CU AJUTORUL ÎNTREGII NAȚIUNI ȘI GÂNDUL REGINEI MARIA”;

Pe latura de vest se află o inscripție cuprinzând un elogiu adresat oamenilor politici și de cultură care au contribuit la realizarea Unirii: „GLORIE CELOR CE PRIN LUMINA MINTEI ȘI PUTEREA SUFLETULUI AU PREGĂTIT UNITATEA NAȚIONALĂ” iar dedesubt se află o placă de marmură – copie, realizată la restaurarea monumentului din 2012 – conținând un extras din Cuvântarea Regelui Ferdinand I la ieșirea din Catedrala de la Alba Iulia: Alba Iulia 15 octombrie 1922, ROMÂNI, CU ADÂNCĂ EMOȚIUNE PRIMESC ÎN CHIP SOLEMN ACEASTĂ COROANĂ MOȘTENITĂ DE LA NEUITATUL ȘI ÎNȚELEPTUL MEU UNCHI CA UN SIMBOL AL VITEJIEI ROMÂNEȘTI ȘI AL UNIRII ÎNTRE DOMN ȘI ȚARĂ. PLINĂ DE STRĂLUCIRE S’A AȘEZAT ACUM 41 DE ANI PE CAPUL PRIMULUI REGE DUPĂ RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ ȘI PROCLAMAREA REGATULUI. ATOTPUTERNICUL NE’A ÎNVREDNICIT S’O VEDEM ȘI MAI STRĂLUCITĂ ASTĂZI CÂND ÎN URMA GRELELOR LUPTE PURTATE DE ÎNTREAGA SUFLARE ROMÂNEASCĂ, EA SIMBOLIZEAZĂ ÎNDEPLINIREA ACELUI MARE ȘI SFÂNT DOR SECULAR: UNIREA TUTUROR ȚĂRILOR LOCUITE DE ROMÂNI. DEA DOMNUL CA ACEASTĂ COROANĂ ÎMPREUNĂ CU ACEEA A SCUMPEI MELE SOȚII ȘI VREDNICĂ TOVARĂȘĂ DE MUNCĂ ȘI SUFERINȚĂ PENTRU BINELE CREȘTINESC SĂ ÎNCUNUNEZE DIN NEAM ÎN NEAM PE IUBIȚII NOȘTRI URMAȘI ÎNTR’O ROMÂNIE PURUREA GLORIOASĂ ȘI FERICITĂ. SUS INIMELE! ȘI SĂ GLĂSUIM DUPĂ CHIPUL STRĂMOȘILOR. ACEASTA ESTE ZIUA PE CARE A FĂCUT-O DOMNUL SĂ NE BUCURĂM ȘI SĂ NE VESELIM ÎNTR’ÂNSA ȘI UNII PE ALȚII SĂ NE ÎMBRĂȚIȘĂM, SĂ ZICEM ”FRAȚILOR” ȘI CELOR CE NE URĂSC PE NOI, SĂ UITĂM TOATE PENTRU SFÂNTA UNIRE. AȘA SĂ FIE! FERDINAND” ;

Pe latura de est se află o inscripție cuprinzând un elogiu adresat eroilor militari care au luptat pentru Unire: „GLORIE CELOR CE PRIN VITEJIA ȘI PRIN JERTFA LOR DE SÂNGE AU ÎNFĂPTUIT UNITATEA NAȚIONALĂ” iar dedesubt se află o placă de marmură – copie, realizată la restaurarea monumentului din 2012 – conținând un extras din Cuvântarea Regelui Ferdinand I în fața trupelor, la intrarea oficială a României în război: ”ROMÂNI, RĂZBOIUL CARE DE DOI ANI A ÎNCINS TOT MAI TARE HOTARELE NOASTRE A ZDRUNCINAT ADÂND VECHIUL AȘEZĂMÂNT AL EUROPEI ȘI A INVEDERAT CA PENTRU VIITOR NUMAI PE TEMEIUL NAȚIONAL SE POATE ASIGURA VIAȚA PAȘNICĂ A POPOARELOR. PENTRU NEAMUL NOSTRU EL A ADUS ZIUA AȘTEPTATĂ DE VEACURI DE CONȘTIINȚA NAȚIONALĂ, ZIUA UNIRII LUI. DUPĂ VREMURI ĂNDELUNGATE DE NENOROCIRI ȘI GRELE ÎNCERCĂRI ÎNAINTAȘII NOAȘTRI AU REUȘIT SĂ ÎNTEMEIEZE STATUL ROMÂN PRIN UNIREA PRINCIPATELOR PRIN RĂZBOIUL INDEPENDENȚEI PRIN MUNCA LOR NEOBOSITĂ PENTRU RENAȘTEREA NAȚIONALĂ. ASTA ZI NE ESTE DAT NOUĂ SĂ ÎNTREGIM OPERA LOR ÎNCHEGÂND PENTRU TOTDEAUNA CEEA CE MIHAI VITEAZU A ÎNFĂPTUIT NUMAI PENTRU O CLIPĂ, UNIREA ROMÂNILOR DE PE CELE DOUĂ PĂRȚI ALE CARPAȚILOR. DE NOI ATÂRNĂ ASTĂZI SĂ SCĂPĂM DE STĂPÂNIREA STREINĂ PE FRAȚII NOȘTRI DE PESTE MUNȚI ȘI DIN PLAIURILE BUCOVINEI UNDE ȘTEFAN CEL MARE DOARME SOMNUL LUI DE VECI. ÎN NOI, ÎN VIRTUȚILE, ÎN VITEJIA NOASTRĂ STĂ PUTINȚA DE A LE REDA DREPTUL CA ÎNTR’O ROMÂNIE ÎNTREGITĂ ȘI LIBERĂ DE LA TISA PÂNĂ LA MARE SĂ PROPĂȘEASCĂ ÎN PACE, POTRIVIT DATINILOR ȘI ASPIRAȚIUNILOR GINTEI NOASTRE. ROMÂNI,  ÎNSUFLEȚIȚI DE DATORIA SFÂNTĂ CENI SE IMPUNE, HOTĂRÂȚI SĂ ÎNFRUNTĂM CU BĂRBĂȚIE TOATE JERTFELE LEGATE DE UN CRÂNCEN RĂZBOI, PORNIM LA LUPTĂ CU AVÂNTUL PUTERNIC AL UNUI POPOR CARE ARE CREDINȚA NECLINTITĂ ÎN MENIREA LUI. NE VOR RĂSPLĂTI ROADELE GLORIOASE ALE IZBÂNDEI! CU DUMNEZEU ÎNAINTE! FERDINAND”;

Interiorul arcadei monumentului cuprinde o succesiune de cartușe conținând numele bătăliilor duse de armata română pe frontul din Moldova („CERNA”, „JIU OLT”, „DRAGOSLAVE”, „NEAJLOV”, „OITUZ”, „MĂRĂȘTI”, „MĂRĂȘEȘTI”, „RĂZOARE”, „VRANCEA”, „MUNCELU”, „COȘNA”) dar și ”BUDAPESTA”, amintind de eliberarea Ungariei de comunism, acțiune întreprinsă de Armata română la cererea expresă a aristocrației ungare; la capetele succesiunii de cartușe sunt dispuse câte o stemă regală: stema regală din 1922 și stema regală din 1936;

Alte decorații mai cuprind patru date ale confruntărilor de pe frontul românesc  (15 august 1916, 8 ianuarie 1918, 24 octombrie 1918, 10 noiembrie 1918), dispuse câte două la partea inferioară a picioarelor arcului, cifrul regal, dispus pe interiorul arcadei, două cote de nivel.


- pe piciorul de est, în cameră se află pe perete placa comemorativă din 1936 amintind de inițiativa de ridicare a monumentului aparținând Regelui Carol al II-lea și miniștrilor săi și efigiile temporare ale suveranilor, realizate în bronz, care au fost inițial amplasate pe fațada sudică a monumentului (înlocuind cele două flori stilizate, montate de regimul comunist pentru a înlocui efigiile originale distruse) și dispuse aici la restaurarea monumentului din 2012 când s-au reamplasat pe fațada sudică a monumentului copiile din marmură ale efigiilor originale;

- pe piciorul de vest, în cameră se află originalele recuperate ale celor două plăci de marmură care fuseseră amplasate pe laturile Arcului de Triumf.

Descriere tehnică

Dimensiunile construcției: de două ori mai mici decât ale monumentului din Paris – sunt: 27 de metri înălțime, 26 de metri lățime și 16 metri înălțimea arcadei interioare. Accesul pe terasa monumentului se face pe interiorul picioarelor prin intermediul a 328 de trepte (164 pe fiecare picior). Interiorul Arcului de Triumf este împărțit pe 6 niveluri, parcursul scărilor fiind întrerupt de podesturi. Nivelul 4 cuprinde două camere (câte una pe fiecare picior) iar la ultimul nivel (6) se află un atic (cameră dispusă deasupra arcadei interioare a monumentului).

Material:
Placare, decorații: piatră de Dobrogea (calcar), mozaic, granit
Structura: beton armat

Înălțime: 27 metri
Lățime: 26 metri
Arcadă: 16 metri

Despre autor

Petre Antonescu, născut pe 29 iunie 1873, în Râmnicu Sărat, și-a lăsat o amprentă unică asupra arhitecturii românești. 

Tânărul Petre Antonescu a reușit să se remarce nu doar la Paris, acolo unde a obținut șase medalii la diferite concursuri, în timpul studiilor, ci și în România. De asemenea, proiectul unui Pavilion al României la Expoziția de la Paris din 1900, l-a avut ca autor pe Antonescu, numit cu acea ocazie Officer de l’Academie.

Din vastul său portofoliu arhitectural se remarcă lucrările: Palatul Ministerului Lucrărilor Publice (București), Palatul de Justiție (Botoșani, Buzău), Palatul Administrativ (Craiova), Casa Constantin I.C. Brătianu, Muzeul Arhivelor Satului din București și firește, Arcul de Triumf.

Petre Antonescu a fost distins cu două premii - Premiul de Stat, pentru refacerea şi supraetajarea Palatului fost al Ministerului Lucrărilor Publice, în anul 1952 și Premiul Național pentru Arhitectură, în 1964.

Antonescu a murit la 22 aprilie 1965, la vârstă de 91 de ani.