Despre personalitatea reprezentată
Mihail Cantacuzino (cunoscut în istoriografia română drept spătarul Mihail Cantacuzino; n. 1640 – d. 1716) a fost unul dintre cei șase fii ai marelui postelnic Constantin Cantacuzino. Mihail Cantacuzino a fost mare stolnic și spătar al Țării Românești la sfârșitul secolului al XVII-lea. (Printre dregătoriile curții domnești, spătarul era persoana însărcinată să poarte la festivități spada și buzduganul voievodului, de aceea Mihail Cantacuzino este reprezentat de către Karl Stork sprijinit într-o spadă, ca emblemă a dregătoriei sale. Stolnicul era dregătorul însărcinat a se îngriji de masa domnitorului, iar marele postelnic, persoana cea mai de încredere din preajma voievodului și membru al sfatului domnesc.)
Împreună cu fratele său, stolnicul Constantin Cantacuzino, Mihail a jucat un rol important în alegerea lui Constantin Brâncoveanu ca domnitor. Cei doi au exercitat o influență importantă asupra politicii lui Brâncoveanu, până când fricțiunile dintre cele două familii au declanșat o ruptură în 1707. Mihail a fost înlăturat din funcția de mare spătar, pentru ca aceasta să fie încredințată, ulterior, tot unui Cantacuzino.
Domnia lui Ștefan Cantacuzino, nepotul de frate al lui Mihail, a reprezentat doar o scurtă revenire a familiei Cantacuzino, episod care s-a terminat prin execuția domnului, a tatălui său (stolnicul Constantin) și a lui Mihail Cantacuzino. Spătarul Mihail Cantacuzino a lăsat în urmă un număr de ctitorii arhitectonice, printre ele aflându-se mănăstirile Sinaia și Colțea.
Despre monument
Statuia îl înfățișează pe spătar stând în picioare, sprijinit pe piciorul stâng. Este îmbrăcat în costum de epocă – caftan lung cu mâneci largi, încins cu un brâu lat, deasupra purtând o mantie îmblănită – cu iataganul la brâu, pe cap cu cușma domnească din blană scumpă (cuca din samur sau vulpe argintie).
Spătarul își odihnește mâinile pe mânerul sabiei, având o atitudine modestă și simplă, dar plină de conștiință de sine și demnitate. Dregătorul lui Constantin Brâncoveanu a fost sculptat de către artist în costumul marii boierimi a acelor timpuri, insistându-se asupra caftanului, realizat magistral. Cantacuzino are în spate ctitoria sa și privește cu mare încredere spre viitor, întreaga atitudine exprimând noblețe, liniște, un fel de dârzenie și seriozitate, considerate trăsături esențiale ale epocii brâncovenești.
Statuia este amplasată în sectorul 3, pe Bulevardul I. C. Brătianu nr. 1, lângă Biserica Colțea, în curtea Spitalului Colțea, care a fost prima instituție spitalicească din București. Karl Storck a realizat doar macheta lucrării, execuția efectivă și transpunerea în marmură fiind făcută de fiul său, Carol Storck.
Această statuie a fost prima comandă dată unui sculptor din România pentru un monument reprezentativ, care să împodobească o zonă publică (este primul monument de for public din București). Inițial, lucrarea a fost amplasată în fața Bisericii Colțea, după care a fost mutată pe locul unde se află astăzi, în mijlocul curții spitalului.
Karl Storck a prezentat autorităților, în ziua de 13 decembrie 1867, un desen al statuii și un mic model din gips, pentru a obține aprobarea demarării lucrului la monument. Prețul negociat al contractului a fost de 82.000 lei, o sumă importantă pentru acele vremuri. Deoarece spațiul liber pare că micșorează volumele, statuia a fost dimensionată mai mare decât înălțimea naturală a personajului și, ca urmare, ea denotă echilibru, fapt care indică fără echivoc că autorul ei, Karl Strock, ajunsese la maturitatea artistică.
Dimensiuni:
Material:
