Simbolistică
Statuia Lupoaicei Capitoline reprezintă simbolul întemeierii Romei, iar pentru București simbolizează originea latină a poporului român. A fost adusă în capitală de o delegație a Primăriei din Roma, condusă de contele di San Martino, viceprimarul Cetății Eterne de atunci.
Despre monument
Copia în bronz a Statuii Lupoaicei Capitoline de la București are înălțimea de 0,80 m, fiind așezată pe un soclu din piatră de Câmpulung, de 2,50 m. În partea stângă a postamentului se află o stemă cu banderolă, având inițialele S.P.Q.R. (Senatus Populus Que Romanus/ Senatul și Poporul Roman), iar pe partea dreaptă o stemă asemănătoare, reprezentând un soldat roman.
Figurinele Romulus și Remus nu sunt cele originale, de la 1906, ci copii. De-a lungul anilor, micile statuete au fost adesea furate.
Donată orașului București în 1906, cu ocazia celebrării a 40 de ani de la încoronarea Regelui Carol I ca domnitor al României şi a 1800 de ani de la cucerirea romană a Daciei (106 d.H), copia statuii originale a fost aşezată pe un piedestal din piatră, ce purta acronimul SPQR (Senatus Populus Que Romanus - Senatul şi Poporul Roman), în incinta „Arenelor Romane” din Parcul „Carol I” (la 7 septembrie 1906). Până la inaugurarea din septembrie, Lupoaica a stat trei săptămâni în Palatul Arelor din același Parc.
După încheierea Expoziției, în 1908, statuia a fost mutată în centrul comercial al orașului, într-o piațetă rotundă căreia, cu această ocazie, i-a fost schimbată și numele, din Piața Marchitani în Piața Romei, „în fața magazinului lui Lupu Michelson”. Când magazinul amintit a ars în urma unui incendiu, românii hâtri au concluzionat că: „A ars Lupu și a rămas Lupoaica văduvă cu doi copii”.
Nu va sta prea mult în acest loc, deoarece Piața Roma va dispărea în urma lucrărilor de sistematizare din zonă, prin care Bdul. I.C. Brătianu a fost extins până la piața ce se formase la poalele Dealului Mitropoliei.
În 1931, a fost strămutată pe Dealul Mitropoliei, unde a rămas mai bine de trei decenii.
În 1965, autoritățile comuniste au decis să o mute în scuarul din Piața Dorobanți („Piața Confederației Balcanice”).
În 1997, cu ocazia vizitei la București a premierului italian Romano Prodi, statuia a fost mutată în Piața Romană.
A revenit în anul 2010 în Piața Roma, refăcută după mai bine de un secol.
De-a lungul timpului, și alte orașe din România au primit din partea municipalității Romei copii ale statuii „Lupa Capitolina”. Astfel, în 1921, Cluj-Napoca și orașul Chișinău au primit câte o Lupoaică, iar din 1926 și Timișoara deține o variantă din bronz a statuii.
Lupa Capitolina - mit și istorie
Lupa Capitolina este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în secolul al V-lea î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru. Exemplarul care s-a păstrat până în zilele noastre se află în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio, alte copii fiind plasate în mai multe țări din lume.
Statuia originală a fost amplasată la Roma încă din antichitate, însă exemplarul care a ajuns până în zilele noastre (aflat în „Museo Nuovo” din Roma) ar data, după cercetări recente, din secolul al XIII-lea (iar gemenii din secolul al XV-lea).
Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale (75 cm înălțime și 114 cm lungime), la sânul căreia sunt alăptați cei doi copii, ce îi reprezintă pe frații gemeni Romulus și Remus, întemeietorii legendari ai Romei, concepuți, conform tradiției, în urma unei legături dintre zeul Marte și o vestală virgină, Rhea Silvia.
În cartea a VIII-a din Eneida, Virgiliu (70 î.Hr.-19 î.Hr.) a descris cum un fulger a lovit și deteriorat picioarele din spate ale statuii lupoaicei.
Dimensiuni:
Material:
