MonumentFor
monumente
 
Alexandru Odobescu
Busturi
Alexandru Odobescu
Autor: Milița Petrașcu
Anul amplasării: 1943
Cod LMI: B-III-m-B-20041
Cod DGAPMFP: 1034
Tip de proprietate: Disp. Primar General nr. 1685/1999
Localizare: Grădina Cișmigiu (Rotonda Scriitorilor)
Povestea locului

Atunci când a fost inaugurat Rondul Roman în 1943, cu siguranță că atât primarul Bucureștiului, Ion Rășcanu,  cât și inițiatorul proiectului, filozoful  Ion Petrovici, secretar de stat la Ministerul Culturii și Cultelor, și-au dorit ca acest cerc perfect  din mijlocul Bucureștiului  să fie - nu doar un loc de relaxare, dar și un spațiu al admirației față de frumos și față de cultură, un Pantheon al statuilor marilor oameni ai României.

Dacă astăzi, am face un exercițiu de imaginație și am privi de undeva de sus grădina Cișmigiului, am vedea că  Rotonda Scriitorilor seamănă izbitor cu amprenta arheologică a unui templu antic. 

Douăsprezece coloane care marchează un cerc. Fără început, fără sfârșit și având cerul drept cupolă, un „conclav” de doisprezece apostoli ai culturii române, luptători cu pana și mărturisitori ai dragostei de România.

În fiecare anotimp Rotonda își arată altă frumusețe. Vara și toamna nuanțele de verde, apoi de auriu, se revarsă și se împletesc, iar busturile albe se profilează cu alura lor clasică pe zbuciumul frunzelor. Iarna totul devine desen alb-negru de ramuri goale, numai arborii veșnic verzi îmblânzesc răceala pietrei, iar marmura statuilor luminează cercurile concentrice de regnuri înfrățite” (Victoria Dragu Dimitriu).

Despre monument

Unul dintre monumentele amplasate în Rotonda Scriitorilor din Grădina Cișmigiului este și bustul lui Alexandru Odobescu, dăltuit în marmură de Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși, o mare doamnă a sculpturii românești. Bustul îl reprezintă pe Alexandru Odobescu, scriitor și om politic român din secolul al XIX-lea. Monumentul Alexandru Odobescu a fost amplasat în 1943, în plin război și prezintă ca majoritatea lucrărilor realizate de Milița Petrașcu „cultul formei pline, legată de spațiu și lumină”, așa cum o caracteriza Petru Comarnescu.

Despre personalitatea reprezentată

Alexandru Odobescu (23 ianuarie 1834, București–10 noiembrie 1895, București) scriitor și om politic român, a studiat la Colegiului Sf. Sava, unde l-a avut coleg pe Theodor Aman. În anul 1850 a plecat la sudii în Franța, la Collège de France din Paris, unde i-a avut profesori pe Jules Michelet și Edgar Quinet.
Alexandru Odobescu
În 1855 a început cariera de funcționar public, în același an publicând în România Literară „Oda României”. În 1861, scoate la București „Revista română pentru științe, litere și arte”. În 1863, a devenit Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi ministru ad-interim la Ministerul Treburilor Străine.

Alexandru Odobescu este autorul a două nuvele istorice, Mihnea cel rău și Doamna Chiajna, și al eseului Pseudokynegeticos, devenit un reper în istoria literaturii române. În 1870 a fost ales membru al Societății Academice Române, iar în 1879 a fost ales secretar general al Academiei Române.

Scriitor, om politic, profesor și istoric, Alexandru Odobescu și-a legat numele de marile prefaceri care au schimbat societatea românească din a doua jumătate a secolului al XIX -lea.

Ca om politic a fost de câteva ori ministru și, în buna tradiție românească, a pendulat între partidul liberal și cel conservator, în funcție de cum i-au dictat interesele ori antipatiile  personale. Numele lui Odobescu rămâne însă legat, fără putință de tăgadă,  de munca sa de istoric și arheolog și mai ales de  Tezaurul de la Pietroasa - Cloșca cu puii de aur, descoperit în 1837, despre care a scris o monumentală monografie arheologică.

În 1867, Alexandru Odobescu a organizat pavilionul românesc al Expoziției Universale de la Paris, unde a expus tezaurul Cloșca cu puii de aur.

Deși fiu de general, viața personală i-a fost marcată de insuficiența banilor, datorată nu atât lipsei de avere - destul de consistentă de altfel, cât mai ales gusturilor extravagante și largheții cu care cheltuia. Contemporanii povestesc că atunci când avea nevoie de cărți pentru studiile sale, obișnuia să le comande de la Paris, Viena sau Sankt Petersburg indiferent de costuri. Nicolae Iorga descrie astfel situația în care se afla Odobescu: „Trăia apoi, el, strălucitorul fost secretar de legaţie din Paris, prietenul atâtor oameni iluştri la Paris, ca un exilat, veşnic în nevoie de bani, silit a colabora la cărţi de cetire din care ar trebui să se găsească un cercetător ca să-i descopere partea, luptând cu creditorii inexorabili tot atât de mult ca şi cu guta care-l reţinea săptămâni întregi pe canapea”.

A fost căsătorit cu o prințesă, Sașa Prejbeanu, fata contelui rus Pavel Kiseleff, iar la apusul vieții, când se îndrepta spre 60 de ani, se îndrăgostește de o tânără profesoară de geografie. Hortensia Racoviță, deși tânără, era divorțată de primul soț – dramaturgul Alexandru Davila, și văduvă după al doilea soț – Dumitru Racoviță, șeful de cabinet al lui Titu Maiorescu, decedat în anul 1891. Odobescu merge până acolo încât, deși îi cere soției sale să îi redea libertatea, tânăra Hortensia îl va respinge dovedindu-se a fi „adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziilor, ba chiar al vieţii mele”, cum va scrie într-o epistolă adresată prietenului său Anghel Demetriescu.

Descriere tehnică

Dimensiuni: statuie: 0.97 m, soclu: 2,40 m
Material: statuie: marmură de Rușchița, soclu: piatră de Câmpulung
Pe fațada soclului este inscripționat: AL. ODOBESCU 1834-1895

Despre autor

Bustul a fost realizat de către Milița Petrașcu (31 decembrie 1892, Chișinău – februarie 1976, București), sculptor român, adept al figurativului clasic. A studiat la Academia de Belle Arte din Moscova (1907-1908) și Universitatea „Bestujev” (litere și filosofie) din Petersburg (1909). Începând cu anul 1910 studiază la Academia de pictură din Munchen condusă de W. Kandinsky și A. Jawlensky, în această perioadă apropiindu-se de revista „Jugend”.

 La Paris între 1912 și 1924 studiază cu Matisse, Bourdelle și Brâncuși.  În 1927 realizează mozaicul și frescele fântânii Miorița din București și în 1935 Monumentul Ecaterinei Teodoroiu din Târgu Jiu. Portretele  (Brâncuși, Sadoveanu, Enescu sau Creangă), reprezintă un capitol important al creației sale.