Biserica situată în centrul istoric, cunoscut azi ca Centrul Vechi al Bucureștiului, este înconjurată de clădiri ridicate la sfârșitul secolului al XIX-lea cum ar fi cele aparținând fostei tipografii Gutenberg - Carol Gӧbl (1884). Biserica se află pe strada Doamnei, accesul făcându-se printr-o curte înverzită și retrasă. Spre răsărit biserica este apropiată de Bulevardul Ion C. Brătianu dar separată de acesta printr-o clădire cu patru etaje.
În preajma bisericii "Hanul Colței" se află mai multe monumente strâns legate de istoria ecleziastică a Bucureștiului ca Biserica "Trei Ierarhi - Colțea", Biserica "Sf. Nicolae – Ghica", Biserica "Sf. Gheorghe Nou" sau Biserica "Sf. Nicolae Șelari" .
Între anii 1725-1730 o biserică din lemn era construită de către clucerul Radu Colțea pe un teren ce va aparține Hanului Colțea după 1745. Biserica ce se afla vis-a-vis de Spitalul Colțea de astăzi va dăinui până când, afectată fiind de cutremure, va lăsa loc alteia noi de zid.
Lazăr Kalenderoglu – tatăl doctorului Nicolae Kalinderu și arendaș al Hanului Colțea ridică actuala construcţie a bisericii de factură neoclasică pe locul celei vechi:
(....) în zilele înălţatului Domn Alexandru Dimitrie Ghica v.v. şi a preasfinţitului Mitropolitul a toată Ungro-Vlahia la anul de la Hr[istos] 1841 aug[ust] 30" potrivit pisaniei.
Aspectul de ansamblu al bisericii reprezintă un cumul de influențe occidentale provenite din spații culturale diferite. Acest nou gust se manifestă în arhitectură prin influențe neoclasice iar în pictură prin apropierea de realism, utilizarea unor tehnici noi și o libertatea mai mare în ceea ce privește iconografia.
Edificiul și-a păstrat anumite trăsături originale reprezentative pentru secolul XIX-lea, dar a rămas sensibil în timp schimbărilor după moda vremii. Structura a suferit mai multe intervenții, majoritatea cauzate de mișcările seismice.
Planul bisericii este de tip basilical cu o navă centrală și două nave laterale mai înguste, desfășurate de-a lungul a patru travee. Pe latura de est este prezentă absida Sf. Altar, iar pe latura de vest un portic de acces. La exterior, deasupra pronaosului se află o clopotniță octogonală subdimensionată. Contraforții ce sprijină pereții exteriori ai bisericii, cele trei perechi de ferestre largi dar mai ales fereastra circulară a cafasului prezentă pe peretele de vest al bisericii sunt caracteristicile notabile ale construcției.
La interior, pronaosul și naosul nu sunt delimitate decât prin prezența primului rând ce coloane ce susțin bolțile cu muchii ieșite. Bolțile sunt sprijinite pe travei pătrate în cazul celor două nave laterale și se sprijină pe travei rectangulare pentru nava centrală. Întregul sistem de bolţi se așează pe arce semicirculare, la rândul lor, descărcate pe coloane masive cu capiteluri compozite.
Pictura murală a bisericii este realizată în tehnica ulei, într-un stil caracteristic secolului al XIX-lea, inspirată de creația unor artiști ca Gheorghe Tattarescu și Constantin Lecca. Deși suprafețele disponibile sunt vaste, din punctul de vedere al iconografiei, aceasta este destul de restrânsă și modestă, identificându-se scene ca Iisus Hristos Pantocrator, Dumnezeu Tatăl sau Iisus Emanuel. Sunt prezente și scene din Noul Testament, aceastea aflându-se în pronaos, în partea mediană, realizate în maniera pictorului Dimitrie Belizarie.
Spațiului interior este ritmat de feșe pictate cu motive decorative geometrice și vegetale cu o gamă cromatică restrânsă. În partea inferioară pereții au fost acoperiți cu imitație de marmură realizată în nuanțe deschise iar coloanele cu o nuanță ce imită lemnul. Pe peretele de vest, autorul i-a pictat pe ctitorii bisericii în două medalioane.
Iconostasul de dimensiuni remarcabile are o deschidere de 985 cm și o înălțime până la limita superioară a crucii de 740 cm. Catapeteasma sculptată în lemn, cu o bogată ornamentație vegetală poleită cu aur, are în componență 72 de icoane dispuse pe șase registre orizontale. În plan vertical, sunt atașați structurii iconostasului stîlpi și coloane ce accentuează și ritmează proporțiile peretelui care desparte naosul de altar.
La execuția icoanelor din iconostas și anvon a fost utilizat lemnul de tei (peste care a fost aplicat stratul subțire de preparație pe bază de gesso cu alb de plumb. Pictura a fost realizată în tehnica tempera grasă cu liant de gălbenuș de ou și adaos gradual de ulei de in.
Pentru execuţia iconostasului a fost utilizat lemn de tei (la ornamentele sculptate), lemn de brad pentru panourile lise și stejar în (cazul grinzilor de susținere). Ornamentele fost sculptate cu măiestrie, acordându-se o mare atenţie detaliilor. Elementele ornamentale fitomorfe au fost realizate utilizându-se mai multe tehnici de sculptură, în funcţie de locul şi efectul plastic urmărit. Spre exemplu, în zona inferioară a iconostasului, icoanele de formă poligonală de sub icoanele împărăteşti sunt înconjurate de ornamente sculptate și aplicate peste fondul de culoare albă. Uşile diaconeşti și cele Împărătești, în schimb, prezintă onamente fitomorfe traforate. Sculptura coloanelor, este realizată având ca structură o coloană cu caneluri fiind acoperită de ornamente reprezentând vrejuri, frunze şi struguri. Sculptura are un strat de preparație de 1-1,5 mm peste care a fost aplicată foița de aur, folosindu-se bolos roșu în tehnică tradiţională.
Iconostasul prezintă similitudini stilistice și de tehnică sculpturală cu iconostasul realizat la Catedrala Patriarhală în anul 1838.
Icoanele proorocilor sunt încadrate de o ramă circulară cu elemente vegetale care se închide în partea superioară cu o floare. Icoanele aflate în frontonul baroc sunt despărțite între ele de pilaștrii. Sfinții pictați bust au fiecare câte un pergament deschis pe care sunt scrise proorociri ale Sfintei Fecioare Maria.
Mulțumim pentru documentarul fotografic
Doamnei SULTANA-RUXANDRA POLIZU, Expert restaurator pictură pe lemn
Asistent Univ. Dr. Universitatea București, Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul", Artă Sacră
Director Executiv Iorux Restorations Laborator Conservare-Restaurare Pictură
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
